Te întrebi de ce iubești. Iubești pentru că pur și simplu iubești. Cel care încearcă să dea o explicație fixă e pur și simplu un nebun optimist. Iubirea niciodată nu va avea un motiv, ea pur și simplu există. Motivele sunt pur și simplu cele care apar atunci când dragostea se pierde undeva în fundal. Vei avea tot timpul motive să plângi, să suferi, să urăști, să te întrebi pentru ce trăiești, să te întrebi dacă în mintea celuilalt mai există vreo urmă de-a ta.