O sa spun asta o singura data,asa ca ai face bine sa fii atent. Si daca nu esti,sa te ia dracu' de bou care mi-ai mancat zilele si m-ai facut sa te iubesc atat de mult,ca apoi sa ma lasi balta,fara sa te uiti inapoi,sa vezi ce lasi in urma: o epava,un copil ce visa alaturi de tine si apoi i-ai spulberat toate visele doar pentru ca asa ai vrut tu. Sa te ia dracu, si pe tine si pe tactu' ala prost,care nu-si poate vedea de viata lui si sa ne lase sa ne-o traim pe a noastra,si sa te ia dracu si pe tine,ca la 26 de ani inca il asculti. Sa te ia dracu ca vi la mine si ma saruti si ma iei in brate si ma faci sa cred ca toate se vor rezolva,si apoi imi intorci spatele,cand am cea mai mare nevoie de tine. Sa te ia dracu' ca n-ai stiut sa apreciezi niciodata sacrificiile pe care le-am facut pentru tine si sa ma ia dracu' si pe mine ca le-am facut pentru tine,ca n-am realizat ca esti un om de gheata,un om rece,inchis,care nu ma va face niciodata fericita.Si sa ma mai ia dracu' inca de doua ori ca,desi realizez toate astea,nu te pot lasa in urma si sa plec,sa fiu fericita. Ca proasta,normal,ca e proasta,se invinovateste pe ea,in loc sa realizeze ca de fapt,tu esti cel vinovat. Mi-am promis de atatea ori ca te las,dar nu pot,te iubesc prea mult,prea mult,ca sa te las.Am investit atat de mult in noi,incat nu te pot lasa,simt ca pierd o parte din mine. Asa ca iti dau un ultimatul. Vreau sa ai parte de putin timp singur : o saptamana,doua,trei,in care sa faci ce vrei tu,nu ma intereseaza nici daca te duci sa te futi cu vreuna,chiar nu-mi pasa. Dar vreau sa te gandesti serios la noi,sa te gandesti serios daca esti pregatit sa faci acest pas,sa ne incepem viata impreuna,singuri,fara tactu',ca n-are ce cauta intre noi. Am nevoie de un om care sa-mi fie aproape,care sa ma iubeasca,sa ma ocroteasca,si sa fim universul celuilalt. Daca nu esti tu ala,daca nu te simti pregatit sa iti iei niste angajamente reale,atunci du-te dracu,nu vreau sa te mai vad niciodata.
Nu mă interesează un bărbat decât în măsura în care cred că-l stăpânesc ca femeie, în care cred că sunt pentru el, într-un moment din viaţă, o fiinţă unică, de neînlocuit. Ştiu că sunt femei mai frumoase decât mine, dar asta nu are nicio însemnătate, fiindcă oricât de frumoasă ar fi o femeie, se poate totdeauna ivi alta, care să fie şi mai frumoasă; dar cred că poate exista o adâncime sufletească, o sensibilitate, o inteligenţă care pot însufleţi în aşa fel un anumit fizic, care pot crea o feminitate infungibilă, amalgam unic de însuşiri de neînlocuit, cel puţin într-o clipă dată, pentru un om într-un anume climat sufletesc.
Te plângi mereu ca pizdele că am fost de căcat...ca eram prea directă şi nu te-am menajat..dar aminteşte-ţi când stăteam noaptea singuri în pat...nu mă îmbrăţişai,ziceai că nu te face bărbat ..


Te întrebi de ce iubești. Iubești pentru că pur și simplu iubești. Cel care încearcă să dea o explicație fixă e pur și simplu un nebun optimist. Iubirea niciodată nu va avea un motiv, ea pur și simplu există. Motivele sunt pur și simplu cele care apar atunci când dragostea se pierde undeva în fundal. Vei avea tot timpul motive să plângi, să suferi, să urăști, să te întrebi pentru ce trăiești, să te întrebi dacă în mintea celuilalt mai există vreo urmă de-a ta.

Dar ştii când e mai urât?Atunci când nu mai simţi nimic,nu eşti trist,dar nici fericit,nu ai chef de nimic şi te întrebi de ce,te întrebi ce e în neregulă şi pur şi simplu răspunsul fuge de tine..


Cu tine viata mea se lumineaza, 
Cu tine hotarasc a obosi, 
Cu tine urc astenic spre amiaza
Si ma sfarsesc in fiecare zi.

Cu tine e-mpacare si e lupta, 
Cu tine este tot si e nimic, 
Cu tine-mi infloreste lancea rupta, 
Cu tine sunt si mare, sunt si mic.

Cu tine totu-i parca unt pe paine, 
Cu tine bradu-i brad, si nu sicriu, 
Cu tine astazi mi se face maine.
Cu tine mor pentru a fi mai viu.

Cu tine poezia mea exista, 
Cu tine chem zapezi si-alung zapezi, 
Cu tine nici tristetea nu e trista, 
Cu tine eu te vad cand nu ma vezi.

Cu tine sunt nedrept si sunt dreptate, 
Cu tine sunt gelos si sunt ghetar, 
Cu tine-ncep si se termina toate, 
Cu tine intr-un schit apar - dispar.

Cu tine e lumina si-ntuneric, 
Cu tine zac sa ma-nsanatosesc, 
Cu tine cubul redevine sferic, 
Cu tine ce-i dracesc e ingeresc.

Cu tine e mai rau si e mai bine, 
Cu tine reincepe viata mea, 
Cu tine e mai greu ca fara tine, 
Dar fara tine nu s-ar mai putea.
Râzând,
Rişti să pari nebun.
Plângând,
Rişti să pari sentimental.
Întinzând o mână cuiva,
Rişti să te implici.
Arătându-ţi sentimentele,
Rişti să te arăţi pe tine însuţi.
Vorbind în faţa mulţimii despre ideile şi visurile tale, 
Rişti să pierzi.
Iubind,
Rişti să nu fi iubit la rândul tău.
Trăind,
Rişti sa mori.
Sperând,
Rişti să disperi,
Încercând măcar,
Rişti să dai greş.
Dar dacă nu rişti nimic,
Nu faci nimic,
Nu ai nimic,
Nu eşti nimic.

#gânduri la miezul nopţii

Simt c-aş putea să-ţi vorbesc zi și noapte.Simt că nu m-aş putea sătura vreodata de prezenţa ta.Timpul petrecut alături de tine trece atât de repede.. Și fără tine sunt parcă în sevraj.

Delir in doi

Delir in mine,
Delir in tine,
Delir in noi,
Delir in doi.
.
E-un permanent 
"Adio,dar ramai",
Nu spui sa plec,
Nu spui "ramai",
Nu spui nimic,
Eu tac,
Tu taci,
Cu sarutari ma reimpaci.

Nu spun sa pleci,
Nici sa ramai,
Te vreau,
Te am,
Te-alung,
Te chem,
Nu-ti spun,
Ti-e greu,
Mi-e greu,
Dar suntem aici mereu.

Iti place,
'mi place,
Ne iubim
Pe-un vechi delir.
 Adio, "Purtata-de-val" . 

Iubiri, dezamagiri, sperante, trecut, prezent, dimineti, seri, nopti, zile, saptamani, luni, zambete, lacrimi, amintiri, inceputuri, sfarsituri, inocenta, puritate, melancolie, dor, orgoliu, ambitie s.a.m.d.
Uitandu-te in treacat,intr-un moment aparent nesemnificativ,realizezi diferenta.Diferenta dintre barbatul tau si restul barbatilor.Realizezi ca viata ta s-a schimbat atat de mult de cand l-ai cunoscut,incat fara el echilibrul s-ar zdruncina.Ca fara el nu ar mai fi lafel.Ca adori la el lucrurile pe care le urasti la altii.Realizezi ca il iubesti tot,tot,realizezi ca ubesti atat calitatile,cat si defectele.Mai ales defectele.Cand realizezi cat de mult iubesti o persoana,realizezi cat esti de iubit.Intr-un moment aparent nesemnificativ realizezi ca barbatul care conduce incruntat langa tine,te va conduce prin viata si se va lasa si condus cateodata.Pentru ca barbatul care te iubeste renunta la cliseele masculine.Barbatul care te iubeste te tine strans de mana si te urmeaza,chiar daca stie ca va trebui sa va intoarceti inapoi si sa o luati pe alta cale pentru ca tu te-ai ratacit....Barbatul care te iubeste.. ❤
Ai plâns? Ai râs? Ai urlat de durere sau de fericire? Ai închis ochii şi ţi-a fost dor? Ai aşteptat şi n-ai primit? Ai iubit şi a durut? Au fost momente când te-ai simţit slab, când ţi-ai pierdut increderea, speranţa?
Nu-i nimic… toţi am facut asta la un moment dat.
Acum, capul sus. Dacă eşti sănătos, cam toate au o rezolvare!



Sunt pregatita sa ma schimb.Ma asteptam ca aceasta schimbare sa vina odata cu implinirea varstei de 18 ani.Ma asteptam sa devin dintr-o data mai responsabila,mai preocupata de viitorul meu,mai echilibrata,insa oamenii nu se pot schimba doar propunandu-si acest lucru.Insa acum sunt pregatita.Am doar 19 ani fara cateva luni,insa nu sunt total lipsita de experienta vietii.Am fost fata suferinda,inchisa,emotiva,plangacioasa,am fost fata puternica,gata sa se apare atat pe ea,cat si persoanele dragi,am fost la o extrema,intre si apoi la cealalta extrema si am trecut prin mai multe etape care mi-au schimbat perceptia despre viata.Am intalnit persoane care m-au dezamagit,m-au abandonat,inselandu-mi asteptarile,dar am intalnit si persoane care mi-au fost dragi si care au incercat sa ma invete cate ceva.Am fost aceeasi persoana,intotdeauna,diferenta vazandu-se numai la exterior.Sunt pregatita sa ma redescopar,particica cu particica,sa ma "schimb",adica sa scot la iveala fata care stiu ca sunt defapt.Sunt pregatita sa fiu "rea",sa nu ma mai raneasca orice lucru de nimic,sa nu mai am mai multa incredere in alte persoane decat in mine,sa nu fac compromisuri,decat daca stiu ca se merita.Sunt pregatita sa spun "nu" persoanelor care mi-au intors spatele cand aveam nevoie,sunt pregatita sa tin capul sus indiferent de ce mi se intampla,atata timp cat sunt impacata cu mine.Singura persoana careia ii voi da explicatii,voi fi eu insami.Eu voi deveni cel mai aspru critic al meu si ma voi ajuta sa ma ridic de fiecare data cand o sa pic.Sunt pregatita sa imi fac curat in viata,sa nu ma mai "deschid" catre oricine,sa nu mai am incredere in oricine si sa fiu in primul si in primul rand independenta.Pentru a-mi putea pastra demnitatea,am nevoie sa fiu independenta si puternica.Puternica si independenta.Sa incetez sa mai dau fuga in bratele mamei de fiecare data cand lucrurile iau o intorsatura gresita si sa dau piept cu problemele si cu viata.


Se spune ca fiecare persoana pe care o intalnesti in viata are un mesaj pentru tine,indiferent daca veti schimba o singura privire,indiferent daca veti schimba cateva vorbe sau daca veti petrece cateva zile,saptamani,luni sau ani.Unele persoane iti vor transmite mila,bunatate,respect,repulsie,ura,dezgust.. Altele te vor invata ce inseamna fericirea si tristetea,amagirea si dezamagirea,ura si iubirea,si ca de la o extrema la alta poti trece intr-o singura secunda.
Eu cred ca exista doua tipuri de barbati : barbati care iti spun ca te iubesc si barbati care ti-o demonstreaza.
E penibil ca am atat de multe lucruri de spus si nu ma pot decide niciodata sa o fac,sa ma descarc.Inainte imi era mult mai simplu sa comunic cu mine.Acum?
Reţine,nimeni nu te deţine ! 
Singura persoană responsabilă de fericirea ta,eşti tu.De tine depinde dacă vei fii dezamagită,dacă vei suferii sau dacă vei duce o viaţă fericită.
Renunţă la persoanele care te privesc ca pe o proprietate,ca pe un lucru.Încearcă să nu te bazezi pe alte persoane în afară de tine.Incearcă sa fii puternică.Capul sus! 
Noi suntem responsabili pentru vieţile noastre,noi dăm sens vieţii,noi alegem cum se va derula viaţa noastră şi în jurul cui se va învârti.Noi.Nimeni altcineva.

Nu am făcut întotdeauna cele mai bune alegeri în viaţă,însă sunt greşelile mele şi nu ale altcuiva.Pentru o perioadă am uitat ca fericirea mea e în mâinile mele,şi când m-am trezit la realitate era deja prea târziu.Am fost rănită,şi am rănit la rândul meu persoane care nu meritau să fie rănite.Însă întotdeauna am ales calea cea mai complicată pentru mine,calea care mă rănea pe mine cel mai mult..
"E-atâta nepăsare între noi…
Şi-atâtea lacrimi ce nu se împart la doi
Şi atâta teamă de eşec
Încât nu ştiu ce vreau să fac…
Să stau ? Să plec?
Şi-atâtea întrebări sunt în priviri
Nu ştim…trăim iubire? Amăgiri?
Şi atâta haos printre gânduri
Şi mult prea multe spaţii între rânduri.
Printre cuvinte sunt atâtea îndoieli
Şi-mi pare-un veac între acum şi ieri
Prea multă teamă pusă între aşteptări
Şi-atâta ezitare e între chemări
Atâtea neîmpliniri sunt printre vise
Şi-atâta linişte-i printre vorbe nespuse
Încât nici nu mai ştiu…nici tu nu ştii
Ce-ar trebui să faci…
Să pleci? Sau să ramâi?"

Sonet-Radu Stanca

Spuneai că niciodată n-o să piară
Acel minut – si totuşi a pierit,
Aşa incât mi-am zis că o să moară
Si dragostea – dar, vezi, ea n-a murit.

Si chiar dac-ar mai trece inc-o seară
Si multe alte-apoi, in şir sporit,
Iubirea, ea, nicicând n-o să dispară.
Va dăinui-ntre noi la nesfârsit.

De-aceea pune-ti mâinile pe poale
Si-asteaptă-mă sub geamurile tale.
Eu voi veni cu tainice cununi

Si amândoi, căutând desăvârşirea,
Vom invăta-mpreună că iubirea-i
Cea mai puternică din slăbiciuni…
Simt nevoia sa vorbesc cu cineva..cu tine,cu mine,cu nimeni si cu toata lumea.


Iubeste-ma-n octombrie,straino!

"Iubeste-ma-n octombrie,straino,
Ca in noiembrie deja-i tarziu-
Fii pentru mine primavara iernii
Si eu o umbra,poate,c-o sa-ti fiu.

Alinta-ma in toamna desfranata,
Ce chiuie in aburi dulci de must-
Ca-n lumea asta,de putere beata,
Iubirea sa nu para-un sentiment vetust.

Iubeste-ma cu teama si ardoare
Caci zguri de plumb rasar pe veac...
Fii elixir sperantei care moare-
Ca eu tristetii tale sa-i fiu leac.

Apari duios din ceata ruginie,
Cu parul tau,de toamne ravasit,
Iubirea ta,malcoma si tarzie,
Sa-nvioreze sufletu-mi sfarsit.

Iubeste-ma-n octombrie,straino,
Ca suntem fericiti sa ne mintim...
Prin pacla veacului pasind,hai,vino-
Amanti deplini sa invatam sa fim..."

                    Boris Ioachim
Port in inima mea o multime de oameni.Unii au plecat pentru ca asa au vrut,pe altii i-am alungat eu.Pe unii ii regret si ma intreb cum ar fi fost daca eu eram altfel pe atunci,pe altii ma bucur ca i-am lasat in urma.De la unii am invatat,pe altii i-am invatat eu.Pierdem oameni ca sa invatam lectii.Ii pierdem ca sa facem loc altor oameni.Desi inima e un loc mare,uneori e bine sa facem curatenie si sa marim spatiul.Intre doua batai de inima imi trec prin fata ochilor oameni care au contat,care conteaza sau care vor conta.Fie ca mai fac sau nu parte din viata mea.
3 ani in urma,exact in acelasi loc,in acelasi scaun,privind in aceeasi oglinda cu aceeasi ochi negrii,reci,goi,plansi,vorbeam despre iubire,sentimente,nopti pierdute,convinsa ca iubirea nu isi va face niciodata loc in viata mea,ca nu voi iubi niciodata,ca nu voi fi iubita,niciodata.Eram un copil emotiv,credul,ce punea la suflet orice.Ma puteam destainui numai jurnalului si blogului.Erau singurele locuri in care eram eu insami.
Azi,exact in acelasi loc,in acelasi scaun,privind in aceeasi oglinda,dar cu ochi diferiti,negrii,poate umpic "spalaciti" de acele nopti care pareau ca nu se vor mai termina niciodata,dar nu goi,nu reci.Iubitori,veseli.Mi-e greu sa cred ca acum 3 ani de zile as fi plans numai daca tipa cineva la mine.
Astazi sunt inconjurata de o indiferenta stranie,ce imi impiedica uneori judecata,ce ma impiedica cateodata sa-mi exprim sentimentele.M-am inchis atat de tare in mine de-a lungul timpului,incat cateodata nu pot schita niciun zambet de compatimire,nu pot dezgoli nici macar un sentiment,fie si de ura.Deseori,lucruri care altadata m-ar fi daramat,m-ar fi impins catre o suferinta continua,ma gasesc indiferenta si rece.
Cineva imi spunea odata : "Nu mai pot iubi." . Eu radeam.Spuneam ca e imposibil.Ca oamenii sunt contruiti din sentimente.Cu siguranta pot inca iubi,doar ca nu pot arata asta intotdeauna.Nu-mi pot exterioriza sentimentele intotdeauna.Emotiile nu mi le poot arata des.
Imi place de mine cea-fara-emotii.Mi-e frica de fata slaba care eram inainte.


Mă-ntreb care-o fi diferenţa dintre morţi şi persoane care mor zilnic pentru tine. Îmi închipui c-am murit pe săturate pân-acum. Şi nu o singură dată. Mă-ntreb dac-am atins performanţa să mor de două ori pentru aceeaşi persoană, pentru că, Dumnezeule, eu am îngropat pân-acum oameni de zeci de mii de ori..


Trebuie sa inveti sa pierzi.Sa pierzi persoanele care te-au pierdut din prima clipa in care te-au avut.Persoanele in care nu te poti increde.Persoanele in care nu poti gasi iubire,alinare.Persoane care au sufletele prea goale pentru a te iubi pe tine.
Am pierdut multe persoane.Pe cele mai multe nici macar nu le mai recunosc.Nu cred ca le-am cunoscut vreodata sau a le voi cunoaste vreodata. 
Intotdeauna am fost mai inspirata cand am scris in el,decat oriunde altundeva.Stiu ca m-am oprit din a scrie.Cateodata nu mai vad rostul.
Mi-am trecut degetele peste iubitul meu,vechiul meu jurnal,care miroase acum a vechi.Ma simt de parca as citi o poveste.Povestea oricui,dar nu a mea.Nu recunosc personajele,sentimentele,iar intamplarile mi se par vagi,parca desprinse dintr-o alta realitate.
Stiu ca intotdeauna mi-a placut sa scriu.Sa scriu ce simt?Nu sunt atat de sigura ca am facut asta.Cuvintele nu par sa fie ale mele.Si totusi,sunt.Cuvinte dintr-un trecut atat de indepartat,incat par sa fie desprinse din alta viata.
Intotdeauna mi-a fost mai usor,mult mai usor sa scriu despre suferinta,pierderi si iubiri neimpartasite.Poate ca aceste pagini sunt rodul fabulatiei.
Intr-un anumit moment al vietii mele,mi-am silit inima sa iubeasca.Mi-am silit sufletul sa-mi pacaleasca inima ca iubeste.Mi-am silit trupul sa atinga,sa sarute,sa rosteasca cuvinte dulci,totul in cautarea suferintei.Gustul fiecarei amagiri,fiecarei nopti nedormite sau lacrima prelinsa pe obraz...il simt si acum,vag.Atunci nu ma puteam satura de gustul dulce-amar al razvratirii impotriva sentimentelor pe care, acum,nu le mai recunosc.
Mi-e dor sa ma exprim libera,fara frica de a fi judecata,fara frica ca as putea supara sau amagi pe cineva cu cuvintele mele.mi-e dor sa ma regasesc pe mine,pentru ca am pornit candva in cautarea unei noi fiinte,care sa-mi semene.Sa aibe ochii mei,parul meu,buzele mele,dar sa nu fiu eu.O fiinta puternica,vanitoasa si orgolioasa.Am gasit-o.De ce nu ma bucura acest lucru?De ce nu ma simt eu?
"E tara mea,sunt mandra de ea!" E singura tara indeajuns de incompetenta incat sa se intample ceva de genul acesta ! Singura tara in care cei care conduc sunt de tot rasul ! Ca niste copii de gradinita,fiecare imparte vina incoace si incolo ! Nimeni nu e vinovat ! "X se ocupa de asta,Y se ocupa de aia! Nu sunt eu vinovat!" sunt singurele cuvinte pe care le mai spun asa-numitii in functii ! Parerile de rau nu ii vor aduce pe acei oameni inapoi ! Avem avion de milioane de euro si nu suntem in stare sa cumparam o piesa de o mie de euro! Avion cumparat din banii nostri , din acei 2% din impozit , pentru care primesc laude cei de la putere ! Incompetenta ! Avem atatea aparate de monitorizare,pana si pe smart phone-uri,si nu suntem in stare sa gasim locul accidentului decat dupa 6 ore ! Rusine ! Ni s-a demonstrat cat de rapid se puteau trimite coordonatele ! S-a murit de frig ! Nu-mi vine sa cred ! Cum puteti sa mai spuneti ca sunteti mandri de tara noastra?! Cum?! Studenta aceea facea asta din pura pasiune ! Pura pasiune ! Ca ea poate sunt sute in tara asta,insa locurile le sunt luate de asa-numitii "prosti cu bani" , "viitori luatori de spaga" ! E posibil ca intr-o tara din Uniunea Europeana ca doctorii sa isi plateasca singuri cursurile pentru prelevare a organelor ?! E posibil?! Adica oamenii aia au platit din buzunarul lor pentru tara asta care nu ne ofera nimic! Nimic..! Sunt sigura ca situatia se va musamaliza cumva,vinovatii vor fi cei morti,intotdeauna! Asa e tara asta facuta sa functioneze ! Rusine! Am ramas marcata! Pe toate canalele se vorbeste numai despre asta! Asa s-a vorbit si atunci despre baietelul ucis de maidanezi,si ce s-a intamplat? Ce s-a schimbat? Cine a platit pentru viata acelui copil? Cine va plati vreodata pentru atatea vieti pierdute din incompetenta celor de la putere? Cat o sa mai tacem din gura si o sa ne lasam calcati in picioare de niste nenorociti care nu se gandesc decat la ei ? Aveam 40 de lei alocatie! Domnii senatori,sau ce sunteti,40 de lei pe luna nu ne ajung nici ca bani de pachetel la scoala! Sau pentru intretinerea scolara! Ce ne oferiti ? Ce avem de invatat de la dumneavoastra? Sa furam ? Sa nu ne asumam niciodata raspunderea pentru faptele noastre ? CATE TRAGEDII DE ACEST GEN TREBUIE SA SE MAI INTAMPLE SA VEDEM ADEVARATA REALITATE?!?!?!?!? RUSINE ! RUSINE ! 
Draga Mosule,nu sunt unul dintre acei copii cuminti care au numai note bune la scoala,mananca tot din farfurie si nu isi supara parintii.Nu sunt credincioasa si nu imi spun niciodata rugaciunea inainte de culcare,nu ma inchin inainte de masa si cateodata se intampla sa vorbesc urat.Nu vreau sa te gandesti ca ma numar printre acei copii "cei mai rai".Sunt ambitioasa,imi place scoala,dar invat numai atunci cand consider ca este necesar sau vreau o nota mai mare.Nu imi place sa imi pierd timpul si sa imi tocesc memoria pe lucruri care nu ma vor ajuta in viata.Sau nici macar acum.Imi place foarte mult sa citesc.Imi doresc sa am un an plin de povesti interesante,lumi diferite si prieteni imaginari.Asta ma face fericita.Este unul dintre lucrurile care ma face fericita.Desi sunt o fire visatoare,cateodata incerc sa imi explic totul,logic.Din acest motiv nu ma consider o fire credincioasa.Pentru ca pun prea multe intrebari la care nu primesc niciodata raspuns.Cu toate acestea,imi place sa cred ca,acolo,undeva,cineva ne vegheaza si are grija de noi.Chiar daca in secunda urmatoare ma gandesc ca e absurd.Stiu ca nu existi,am aflat singura asta,pentru ca si pe atunci incercam sa imi explic totul.In ciuda acestui lucru,mereu am avut impresia ca iarna se intampla lucruri magice,ca toata lumea e mai buna,mai vesela,mai iubitoare.Si nu e intotdeauna vorba de cadouri.Chiar daca sunt totusi un copil si ma atrag,nu au reprezentat niciodata piesa de baza.Niciodata nu mi-am dorit cadouri scumpe,si nici nu o s-o fac.Dar senzatia pe care o am in dimineata de 25,atunci cand vad sub bradutul meu de plastic frumos impodobit cadourile frumos impachetate,este de nedescris.In acel moment numai conteaza ce am primit,ci ca am primit ceva,ca mami si tati au avut grija sa imi spuna si anul acesta ca inca sunt fetita lor micuta.Venind vorba de parinti,iti multumesc ca,an de an,fiecare Craciun i-a gasit tot impreuna.Stiu ca au momente cand se cearta,se supara,isi spun vorbe grele,dar indiferent de ce ar spune ei,sa nu ii crezi.Ei se iubesc,s-au iubit din prima zi.S-au iubit,de aceea m-au facut pe mine si m-au facut si crescut cu atata dragoste.Si se vor iubi in continuare.Poate ca uneori nu ii inteleg,si le reprosez unele lucruri,desi nu ar trebui sa o fac.Dar ii iubesc nespus si sunt constienta ca mi-au oferit intotdeauna tot ce au avut,sau poate chiar mai mult.Chiar daca nu am primit intotdeauna tot ce mi-am dorit,nu pot sa ma plang.Sunt familii care nu au ce manca,nu au unde dormi.Si sunt familii care au mai mult decat au nevoie,insa nu au ochi sa-i vada si pe cei care nu au.Mereu mi s-a spus ca gandesc foarte matur pentru varsta mea.Intotdeauna am gandit asa,numai ca acum m-a ajuns si varsta din urma.Desi imi place sa spun ca inca mai sunt un copil,stiu ca nu mai sunt,ca mi-am pierdut din farmec si din inocenta.Cand suntem mici,vrem sa fim mari.Si crestem,si crestem,si realizam cat de greu este sa fii "mare",ca timpul tau nu mai este timpul tau,ca apar si indatoririle,nu numai drepturile,ca trebuie sa inveti sa te descurci singur,sa sti cand sa vorbesti si ce sa vorbesti.Cand eram mica iti ceream "crema de crescut sanii si vreo' 3 sutiente",vroiam sa fiu tratata ca un adult,sa arat ca unul,sa gandesc ca unul.Oare ce sa-ti cer?Sa fiu un copil mic,sau silicoane?Glumesc.Stiu ca nu voi mai fi niciodata mica,cat despre silicoane,mai vorbim peste cativa ani.Poate nu voi mai avea nevoie.Lasand gluma la o parte,nu stiu ce as putea sa imi doresc.Mi-as dori sa aiba macar jumatate din cate haine am eu,copii care umbla iarna desculti si cu hainele rupte.Ca am sifoniere,si tot as mai vrea "si pe aia ca e draguta" , "si pe aia ca e roz".Si pentru ca am inceput cu materialitatile,sa continuam cu ele.Banii.Din pacate,banii vorbesc,intelegi?Daca nu in ai,nu esti nici fericit,nici sanatos,si pana la urma si la coada,nici iubit.As mai putea eu sa ma opun,cand zilnic primesc exemple si exemple care imi demonstreaza acest lucru?Stiu ca se poate si cu mai putini,dar parca tot mai bine-i cu mai multi,nu?Cu toate astea,nu-mi doresc telefoane,calculatoare sau tablete ultima generatie,pentru ca mi se par prea superficiale.Nu am zis ca m-ar deranja sa le am,sau ca daca le-as avea nu le-as folosi.Spun doar ca goana asta dupa gadgeturi a devenit un lucru de care imi este,sincer,sila.Mi-as dori o placa.Dar nu foarte tare.Imi doream foarte mult pana cand am auzit-o pe mami ca "imi aduce Mosu' ".Atunci m-am gandit ca nu e buna,ca o sa-mi arda parul,ca pot si fara,si tot asa.Niciodata nu stiu ce imi doresc,pentru ca,de fapt,nu imi doresc,cu adevarat,nimic.Este,cum am spus si la inceput,vorba doar despre acea bucurie,acea implinire si caldura sufleteasca pe care o simt atunci cand vad ca am primit ceva,orice,o atentie,o bombonica,o nuielusa.Simt ca m-am intins prea mult la povesti,si probabil ai de citit multe scrisori de la copii razgaiati care iti cer 23 de masinute,15 elicoptere,2334 bomboane si 1234 ursuleti si papusi.Imi doresc liniste sufleteasca,incredere in sine,putere sa trec peste orice,sa fiu inconjurata de iubire si sa ofer iubire persoanei iubite,sanatate prietenilor,parintilor si rudelor.Imi doresc o iarna de vis,cu multa zapada,ciocolata calda si iubire.Exact ca in povestile din cartile mele.
Simtindu-ma mai copil ca niciodata,cu multa dragoste,Alexandra ! 
Cand ne intalnim cu cineva si ne indragostim,avem impresia ca tot Universul este de acord.Pret de cateva secunde timpul parca se opreste in loc,in jurul nostru se instaleaza linistea,perturbata doar de bataile inimii,care nu mai are liniste,care ar vrea sa iasa din piept.Ne simtim ametiti,nesiguri,incercam sa rostim cateva cuvinte insa buzele refuza sa se miste,pentru ca mintea s-a oprit si ochii reusesc sa vada un singur lucru,persoana din fata noastra.In numai cateva secunde trecem de la sentimentul neajutorarii la cel al sigurantei depline in propriile forte.Suntem surprinsi,fericiti,melancolici si simtim ca ne ridicam usor de la sol in cautarea norilor.Apare dorinta de a te apropia,de a atinge persoana care a reusit sa-ti readuca la viata toate simturile,care a reusit sa te faca sa te simti implinit in doar cateva secunde.Din aceasta clipa incep sa se produca reactiile,cel de langa tine intra in joc,dar atractia care v-a adus alaturi ramane imposibil de explicat in cuvinte.Este dorinta inabordabila,in starea ei pura.
Aceste intalniri apar cand ajungem la o limita.Cand avem nevoie sa renastem din punct de vedere emotional,sa ardem pe rug emotiile,sentimentele,bucuriile si duurerile,prabusirile si recuperarile,sa facem loc pentru noi amintiri,noi sentimente,pentru un nou inceput.Pentru ca,atunci cand nu mai avem nimic de pierdut,primim totul.

" Daca e sa fiu credincioasa fata de cineva sau de ceva,in primul rand trebuie sa-mi fiu fidela mie insami.Daca e sa caut dragostea adevarata,mai intai trebuie sa ma satur de iubirile mediocre pe care le-am intalnit.Putina mea experienta de viata m-a invatat ca nimeni nu e stapan pe nimic,totul este o iluzie-si asta e valabil de la bunurile materiale pana la bunurile spirituale.Cine a mai pierdut o data un lucru pe care il socotea garantat,invata pana la urma ca nimic nu-i apartine.
Si daca nimic nu-mi apartine,nu trebuie nici sa-mi pierd timpul batandu-mi capul cu lucruri care nu sunt ale mele;mai bine e sa traiesc ca si cum astazi ar fi prima (sau ultima ) zi din viata mea . " 
 (Paulo Coelho-Unsprezece Minute )
Respect pentru femeile care au cazut si s-au ridicat.Care au asteptat pana noaptea tarziu mesajul,apelul,desi stiau foarte bine ca nu il vor primi.Care s-au trezit cu zambetul pe buze desi au adormit cu lacrimi pe obraz.Respect pentru cele carora inima le plange,insa reusesc sa mai stranga suficienta putere pentru a-i zambi.Respect pentru cele care au iubit mai presus de ele,de onoare,de orgoliu,de ratiune,de suferintele si umilintele pe care le-au indurat si care au gasit puterea sa se ridice si sa zambeasca fraierilor care nu au stiut sa le pretuiasca iubirea lor sincera si neconditionata,care nu au apreciat simplitatea,sinceritatea,naturaletea,si care nu au fost multumiti nici macar atunci cand au primit totul.Respect pentru acelea care s-au ridicat,si-au scos coronita de la pastrare,au sters-o de praf,au asezat-o frumos in par si au revenit pe podium,cu capul sus si zambetul pe buze.

Tu

Tu ai fost cel care nu m-a lasat sa cad...
Sa ma impiedic iar si iar de-acelasi prag.
Ai fost morfina cand sufletul plangea,
Ai fost lumina , atunci cand ratacea...

M-ai invatat ca nimeni nu e bun cu mine,
Si nimeni nu ma vrea mai mult ca tine!
Mi-ai aratat unde greseam , 
M-ai corectat cand nu vedeam...

Ai fost si rabdator, si iertator si rau,
Dar ramaneai tot puiul meu , mereu.
Cand adormeam , in brate ma strageai,
Simtindu-ma aproape mai mult te apropiai.

Si azi iti multumesc , pentru tot ceea ce esti !
Iti multumesc, ca te iubesc, si-ti multumesc ca ma iubesti.
Caci a trecut un an,si or mai trece,
Iubire e destula , pe viata sa ne lege ! 

Felul meu de-a fi

Uneori imi doresc sa nu m-atinga nimeni,sa ma lase toata lumea in pace,in lumea mea.Fara intrebari si raspunsuri.Uneori imi doresc sa ma ascund de toate.Uneori sunt rece si indiferenta.Uneori sunt o plangacioasa.Uneori ma arunc in sufletul meu,si ma inchid acolo.Uneori sunt penibila,neinteleasa,pentru ca nici eu nu am cea mai buna exprimare.

Scrisoare catre mama

Sti,as fi putut sa fiu altfel.Sa nu te ascult niciodata,sa iti vorbesc urat,sa beau pana nu mai pot,sa fumez,sa ma droghez,sa nu invat,sa te fac de ras,sa lipsesc cu noptile de acasa si multe altele.Dar am ales sa nu fiu asa.Am ales sa te iubesc.Da,sa te iubesc,pentru ca daca nu te-as fi iubit as fi facut toate lucrurile de mai sus.Pentru ca in conceptia noatra,de copii prosti,credem ca facand lucrurile astea va pedepsim..Am ales sa te ascult,si chiar daca nu am facut-o intotdeauna,am simtit gustul amar al fiecarei minciuni spuse,si cand realizam ca ai avut dreptate si ca n-ar fi trebuit sa fac asta,ma durea..Am ales sa invat,chiar daca nu am avut intotdeauna numai note de 10...eu am ales asta,nu am facut-o din obligatie pentru tine,ci din placerea si satisfactia pe care o simteam ori de cate ori ma felicitai pentru un rezultat bun.Am ales sa nu iti vorbesc urat,si poate ma vei contrazice,caci nu o data am ridicat tonul la tine,si nu ar fi trebuit.Dar intotdeauna te-am respectat,si intotdeauna am regretat ce am spus...Eu am ales sa nu lipsesc cu noptile de acasa,sa vin acasa in serile de vara cand tu ma sunai mai devreme decat ceilalti parinti...poate veneam mai greu,mai suparata,dar intotdeauna am fost constienta ca faceai asta pentru binele meu.Mi-as dori sa te uiti in jur si sa vezi lumea asta asa cum e ea:copile de 12 13 ani insarcinate,fugite probabil de acasa,bete de abia se ma pot tine pe picioare,care mai de care mai dezbracate,mai depravate,adolescente care lasa scoala pentru centura,care aleg sa se dezbrace pentru o suma de bani infecta si-o tigare...Poate ca au fost nopti in care te-am urat pentru ca prietenele mele plecau la discoteca cand eu ma bagam in pat sa ma culc,dar a doua zi realizam ca a fost mai bine ca am ramas acasa.Poate ca au fost zile in care te-am mintit si am regretat,dar au fost si dati in care pur si simplu tu m-ai obligat,practic,sa te mint..Inchei mult prea rapid aceasta "scrisoare" pe care,probabil,nu ti-o voi trimite niciodata,pentru ca ar trebui sa renasti pentru a ma putea intelege,si e pacat.Pentru tine.

Tipa care citeste

Sunt o tipa care citeste,deci tine-ma aproape.Daca ma gasesti la ora 2 noaptea tinand o carte la piept,fa-mi o cana cu ceai.Ma vei pierde pentru cateva ore,dar mereu ma voi intoarce la tine.Stiu ca vorbesc ca si cum personajele din carte sunt reale..pentru in timp,chiar sunt..


Ce e frumusetea?

Scuza-ma! Dar intr-o societate in care frumusetea inseamna perfectiune , in care ar trebui sa masor 90-60-90,sa fiu blonda cu ochi albastri,cu ten perfect,gene false,sprancene tatuate,botox,silicoane,unghii false etc,sunt un specimen gras si hidos ! Intr-o societate in care inteligenta consta in notele de la scoala,10 pe linie,sunt o inculta si o analfabeta! Intr-o societate in care ar trebui sa port numai haine de firma, sunt o taranca care se imbraca "de capatat" si de la second-hand. Poate ca nu am 50 de kg,dimensiunile perfecte,un ten perfect si nu ma imbrac "ultima moda de la Paris" , dar sunt eu,reala,naturala.Da,naturala,chiar daca folosesc si eu fond de ten,rimel,si alte prostii.Nu le folosesc pentru ca imi e rusine de mine,pentru ca NU IMI ESTE , SI NU IMI VA FI , NICIODATA. 

Razbunare in iubire

Se poate vorbi de razbunare cand e vorba de iubire? Daca da,pot spune ca sunt o persoana razbunatoare. Este groznic sa nu gasesti o noua dragoste pentru ca nu poti scapa de cea din urma. Nu ma intelegeti gresit,razbunarea nu este si nu va deveni unul dintre principalele mele scopuri.Stiu ca un lucru care m-a doborat deja nu poate sa ma faca sa ma simt mai puternica,si stiu ca nu voi fi niciodata fericita pe raul altuia. Nu am intentionat niciodata sa ma razbun.Cu jumatate de gura am urat celor care m-au ranit sa fie fericiti,dorindu-mi sa isi doreasca sa recupereze ceea ce au pierdut,si sa fie prea tarziu.Prea tarziu pentru ei,nu pentru mine.Mi-am dorit sa simta si ei cum e sa iubesti pe cineva atat de mult,incat sa uiti de propria persoana,cum e sa faci totul pentru ea,si sa nu primesti in schimb.Sa simta si ei cum e sa fi dezamagit de persoana caruia ii daruiai totul,fara sa pastrezi ceva pentru tine,sa se simta si ei tradati,abandonati,disperati,pana aproape de inexistenta.Sa simta si ei ce am simtit eu,si sa regrete!
sunt mandra de mine.sunt mandra ca nu ma dau batuta prea usor,sunt mandra ca intotdeauna gasesc puterea de a lupta in continuare.sunt mandra ca imi pot sustine ideile si ca nu renunt niciodata la un lucru in care eu cred.sunt mandra ca indiferent de situatie raman aceeasi persoana.sunt mandra de inima mea,care inca are puterea de a lupta,desi a fost amagita de atatea ori.sunt mandra de prietenii mei,care intotdeauna au fost langa mine si m-au sustinut,dar si de cei care m-au ranit,pentru ca m-au facut mai puternica si mi-au demonstrat inca o data ca nu pot avea incredere oarba in oricine,ca nu imi pot oferi inima asa de usor,unei persoane care nu lupta pentru ea.sunt mandra de mine ca mi-am rezervat dreptul de a fi indiferenta cand sunt tratata prost,si,desi a fost greu,am tinut intotdeauna capul sus in fata unei probleme.sunt si voi fi toata viata mandra de bunatatea mea,dar o voi oferi doar cui merita.

Reguli simple

 nu ai plans niciodata , nu ai ochi frumosi . nu ai suferit niciodata , nu iti apreciezi propriul zambet. nu ai gresit niciodata , nu sti de ce sa te feresti . nimeni nu a spus ca.n viata e usor. nimeni nu a spus ca vei castiga ceva de pret fara sa faci nimic. cele mai bune lucruri le obtii luptand pentru ele . la final , ai satisfactia ca acel lucru e castigat de tine , prin munca ta , ai satisfactia ca toate stradaniile tale au fost rasplatite. trebuie sa fi ranit ca sa apreciezi ce ai , ca sa apreciezi ce ti se ofera , ca sa oferi , ce ti se ofera . increderea se castiga foarte greu , si se pierde in cateva clipe . :)

In doi

E pe mess dar n-o baga in seama
Stie ca e vinovat dar incearca incontinuare
S-o abureasca din nou
Asa cum o facut mereu

Stie c-a ranit-o
E constient de asta
Baiatul o vrea inapoi
Fata s-a saturat sa mearga in doi..
Era singura , in camera ei
Doar cu gandurile apasatoare
Nici prietenii nu mai erau
La greu si suparare

Toti au lasat-o
Cand i-a fost mai rau
Si toti au abandonat-o
Ca sa respire si asta ii era greu

Intr-o zi puterile i-au cedat
Si primul lucru dupa care s-a ghidat
A fost seringa , tovarasa de viata
Si vena ce o astepta indata

Dintr-o data totul s-a innegrit
Fata nu mai stia ce se intampla
Cu putere ,ultimile cuvinte le-a soptit
''Tu ai fost cel pentru care am trait ! ''

Inima ar vrea



Inima ar vrea sa stie
de ce,incet,incet, neobservat,
viata buna....s-a schimbat.

Ma-ntreb:de ce n-am meritat
sa ma iubesti cu-adevarat?

Sper ca intr-o zi am sa-ntalnesc,
sper ca intr-o zi,am sa iubesc,
si-am sa primesc,ce daruiesc.

Tot ce-am dorit a fost sa ne tinem de mana,
sa ne cream o lume,mai buna,
sa fim fericiti,
si orice ar fi,sa ramanem uniti.
Sa nu ne uitam niciodata in urma,
sa fim doar noi doi,intr-o lume nebuna.

Ma gandesc la tine mereu,
si as fi vrut,sa fiu numai eu,
sa te gandesti la mine,mereu,
sa lasi deoparte tot ce e greu,
sa te gandesti  la viitor,
si sa nu plang niciodata de dor.

Sa te gandesti la tot ce e bine,
sa lasi de-oparte ce nu-ti convine.

Timpul trece,tu uiti de mine,
si eu nu stiu ce sa  fac fara tine.

Poate-n final,imi va fi bine,
dar acum,mi-e greu fara tine.

aceasta este,inca o poveste,despre
o iubire..ce nu mai este.
ea ti se-asterne usor in gand,
iar eu raman,doar suspinand.

Când ţi-o fi lumea mai dragă

Când ţi-o fi lumea mai dragă,
să-ţi pice dreapta beteagă
şi s-ajungi, la cap de pod,
cerşetor, slut şi nărod.
Din puterea ta a plină,
suptă de vreo curviştină,
să rămâi sfrijit ca paiul,
urle-ţi versul ca buhaiul,
limba să ţi se-mpletească,
să vorbeşti pe păsărească,
să te topeşti de-a-n picioare,
galbin, ca o lumânare!

Să nu fie boală rea,
care-n tine să nu dea!
Ardite-ar focul, mangalul,
să fii scopit ca muscalul!
Cânte-ţi popa din Scriptură,
să-ţi văz dafinul pe gură!
Crai parşiv, din ţigănie,
că m-ai omorât de vie,
când m-ai luat din casă fată,
crudă şi nevinovată,
şi m-ai spintecat în două
sub cerul cu lună nouă.

Şi-n loc să mă iei mireasă,
m-ai lăsat să zac borţoasă
şi te-ai dus, duce-te-ar apa,
unde şi-a dus mutul iapa!
Dar de-o fi şi-o fi să vii,
iar în braţe să mă ţîi,
să-mi săruţi ţâţa şi gura
şi să-mi stingi din sân arsura,
Vedea-te-aş tot cum te ştiu:
’nalt, bălan şi cilibiu,
cu ochi arzători ca focul;
Aduce-mi-te-ar ghiocul!


Te urăsc

Te urăsc
pentru că ai ştiut
să îmi dăruieşti
cele mai fericite clipe,
ca apoi sa mi le iei inapoi. 

Te caut mereu,
ştiind că acum te-ai cazat în alte suflete,
căutându-mă...

Nu vei găsi acolo
decât uşoare plagieri
şi ieftine imitări.   
De când te-am pierdut,
cioburi de mine sunt peste tot...
  
Dacă te mulţumeşti cu ele,
rişti să fii urmărit de amintiri
care nu te vor lăsa să uiţi.
   
Dacă găseşti cumva
o bucată de suflet,
la tine,
adumi-o înapoi..
poate are altcineva nevoie de ea...
   
Dar până atunci...nu ma cauta..