Draga Mosule,nu sunt unul dintre acei copii cuminti care au numai note bune la scoala,mananca tot din farfurie si nu isi supara parintii.Nu sunt credincioasa si nu imi spun niciodata rugaciunea inainte de culcare,nu ma inchin inainte de masa si cateodata se intampla sa vorbesc urat.Nu vreau sa te gandesti ca ma numar printre acei copii "cei mai rai".Sunt ambitioasa,imi place scoala,dar invat numai atunci cand consider ca este necesar sau vreau o nota mai mare.Nu imi place sa imi pierd timpul si sa imi tocesc memoria pe lucruri care nu ma vor ajuta in viata.Sau nici macar acum.Imi place foarte mult sa citesc.Imi doresc sa am un an plin de povesti interesante,lumi diferite si prieteni imaginari.Asta ma face fericita.Este unul dintre lucrurile care ma face fericita.Desi sunt o fire visatoare,cateodata incerc sa imi explic totul,logic.Din acest motiv nu ma consider o fire credincioasa.Pentru ca pun prea multe intrebari la care nu primesc niciodata raspuns.Cu toate acestea,imi place sa cred ca,acolo,undeva,cineva ne vegheaza si are grija de noi.Chiar daca in secunda urmatoare ma gandesc ca e absurd.Stiu ca nu existi,am aflat singura asta,pentru ca si pe atunci incercam sa imi explic totul.In ciuda acestui lucru,mereu am avut impresia ca iarna se intampla lucruri magice,ca toata lumea e mai buna,mai vesela,mai iubitoare.Si nu e intotdeauna vorba de cadouri.Chiar daca sunt totusi un copil si ma atrag,nu au reprezentat niciodata piesa de baza.Niciodata nu mi-am dorit cadouri scumpe,si nici nu o s-o fac.Dar senzatia pe care o am in dimineata de 25,atunci cand vad sub bradutul meu de plastic frumos impodobit cadourile frumos impachetate,este de nedescris.In acel moment numai conteaza ce am primit,ci ca am primit ceva,ca mami si tati au avut grija sa imi spuna si anul acesta ca inca sunt fetita lor micuta.Venind vorba de parinti,iti multumesc ca,an de an,fiecare Craciun i-a gasit tot impreuna.Stiu ca au momente cand se cearta,se supara,isi spun vorbe grele,dar indiferent de ce ar spune ei,sa nu ii crezi.Ei se iubesc,s-au iubit din prima zi.S-au iubit,de aceea m-au facut pe mine si m-au facut si crescut cu atata dragoste.Si se vor iubi in continuare.Poate ca uneori nu ii inteleg,si le reprosez unele lucruri,desi nu ar trebui sa o fac.Dar ii iubesc nespus si sunt constienta ca mi-au oferit intotdeauna tot ce au avut,sau poate chiar mai mult.Chiar daca nu am primit intotdeauna tot ce mi-am dorit,nu pot sa ma plang.Sunt familii care nu au ce manca,nu au unde dormi.Si sunt familii care au mai mult decat au nevoie,insa nu au ochi sa-i vada si pe cei care nu au.Mereu mi s-a spus ca gandesc foarte matur pentru varsta mea.Intotdeauna am gandit asa,numai ca acum m-a ajuns si varsta din urma.Desi imi place sa spun ca inca mai sunt un copil,stiu ca nu mai sunt,ca mi-am pierdut din farmec si din inocenta.Cand suntem mici,vrem sa fim mari.Si crestem,si crestem,si realizam cat de greu este sa fii "mare",ca timpul tau nu mai este timpul tau,ca apar si indatoririle,nu numai drepturile,ca trebuie sa inveti sa te descurci singur,sa sti cand sa vorbesti si ce sa vorbesti.Cand eram mica iti ceream "crema de crescut sanii si vreo' 3 sutiente",vroiam sa fiu tratata ca un adult,sa arat ca unul,sa gandesc ca unul.Oare ce sa-ti cer?Sa fiu un copil mic,sau silicoane?Glumesc.Stiu ca nu voi mai fi niciodata mica,cat despre silicoane,mai vorbim peste cativa ani.Poate nu voi mai avea nevoie.Lasand gluma la o parte,nu stiu ce as putea sa imi doresc.Mi-as dori sa aiba macar jumatate din cate haine am eu,copii care umbla iarna desculti si cu hainele rupte.Ca am sifoniere,si tot as mai vrea "si pe aia ca e draguta" , "si pe aia ca e roz".Si pentru ca am inceput cu materialitatile,sa continuam cu ele.Banii.Din pacate,banii vorbesc,intelegi?Daca nu in ai,nu esti nici fericit,nici sanatos,si pana la urma si la coada,nici iubit.As mai putea eu sa ma opun,cand zilnic primesc exemple si exemple care imi demonstreaza acest lucru?Stiu ca se poate si cu mai putini,dar parca tot mai bine-i cu mai multi,nu?Cu toate astea,nu-mi doresc telefoane,calculatoare sau tablete ultima generatie,pentru ca mi se par prea superficiale.Nu am zis ca m-ar deranja sa le am,sau ca daca le-as avea nu le-as folosi.Spun doar ca goana asta dupa gadgeturi a devenit un lucru de care imi este,sincer,sila.Mi-as dori o placa.Dar nu foarte tare.Imi doream foarte mult pana cand am auzit-o pe mami ca "imi aduce Mosu' ".Atunci m-am gandit ca nu e buna,ca o sa-mi arda parul,ca pot si fara,si tot asa.Niciodata nu stiu ce imi doresc,pentru ca,de fapt,nu imi doresc,cu adevarat,nimic.Este,cum am spus si la inceput,vorba doar despre acea bucurie,acea implinire si caldura sufleteasca pe care o simt atunci cand vad ca am primit ceva,orice,o atentie,o bombonica,o nuielusa.Simt ca m-am intins prea mult la povesti,si probabil ai de citit multe scrisori de la copii razgaiati care iti cer 23 de masinute,15 elicoptere,2334 bomboane si 1234 ursuleti si papusi.Imi doresc liniste sufleteasca,incredere in sine,putere sa trec peste orice,sa fiu inconjurata de iubire si sa ofer iubire persoanei iubite,sanatate prietenilor,parintilor si rudelor.Imi doresc o iarna de vis,cu multa zapada,ciocolata calda si iubire.Exact ca in povestile din cartile mele.
Simtindu-ma mai copil ca niciodata,cu multa dragoste,Alexandra ! 

Comentarii

Postări populare